Efectul fotoelectric poate fi explicat de fizica clasica (fara fotoni)

 Efectul foto-electric se pretinde a fi o dovadă suprema a dualității particula-undă din mecanica cuantică, deoarece atunci când se aplica o undă de lumină vizibilă de mare intensitate pe un obiect metalic, electronii din compozitia atomilor de metal nu sunt ejectați sau nu sar de pe acesta, dar atunci când se aplica o lumina de frecventa mare, precum UltraViolete, atunci electronii sunt ejectați. Ceea ce, susțin oamenii de pseudo-stiinta cuantica, nu poate fi explicat de fizica clasică. 

Ei bine, ghici ce! Când aplicam o undă sonoră de mare intensitate dar de frecventa joasa pe un pahar, nu se întâmplă nimic. Dar când se aplica un sunet de frecvență înaltă pe acelasi pahar, acesta se va sparge ! Lel cum si pietrele de la rinichi nu se sparg decat cu ultrasunete, adica sunete de frecventa ultra inalta. Deci degeaba tragi cu tunul de bas in ele, ca nu merge.
 Pentru că doar ultrasunetele rezonează cu atomii de calciu sau din ce sunt facute pietrele alea, făcându-i să vibreze la aceeași frecvență și să-și rupă legăturile atomice. Prin analogie, un lucru similar se întâmplă atunci când se aplica lumina UV asupra atomilor incarcati negativ (deci care au electroni in plus), doar că ea face electronii să vibreze, nu atomii. Prin urmare legaturile electro-statice dintre electroni si protoni din atomi se vor rupe si electronii vor sari din atomi. Dar atunci când se aplica o lumina de joasă frecvență, de mare intensitate, electronii nu vor mai vibra și prin urmare vor rămâne la locul lor. Sau poate ca vibreaza dar nu suficient de tare incat sa se desprinda de atomi. Asa cum de exemplu si paharul poate sa vibreze cand il pui langa tunul de bas, dar nu suficient de tare incat sa se sparga. Ideea e ca frecventa trebuie sa fie mare, si nu doar intensitatea.

De fapt nu inteleg care e problema lor, ei se asteapta ca energia undei sa depinda doar de intensitate/amplitutudine, ceea ce e o asteptare falsa. Adica e o falsa problema ceea ce sustin ei.
Pentru ca energia undei depinde in primul rand de frecventa, adica de cate ori transmite amplitudinea pe secunda. Degeaba are amplitudine mare daca o transmite de 5 ori pe nanosecunda, daca alta are amplitudine un pic mai mica si o transmite de 10 ori pe nanosecunda.

Si daca ne uitam la ecuatia fotonului a lui Einstein, E=hf, vedem ca e identica cu energia undei EM a lui Plank pt radiatia emisa de un corp negru. Einstein n-a facut nimic decat sa copieze ecuatia lui Plank pt o unda EM radiata de un corp negru si sa o atribuie in mod aberant unei particule. El face astfel doua greseli de logica elementara, generalizare ilogica si echivocare ilogica. Pentru ca formula pt radiatia unui corp negru nu e valabila pt radiatia emisa de orice corp, ci doar pt cel negru care e un concept idealizat si de fapt nici nu exista asa ceva. Si pentru ca o unda nu poate fi echivalata cu o particula, decat daca esti complet tampit si nu intelegi logica si fizica elementara. Cand unda e definita ca 'o perturbare care transmite energia din punct in punct intr-un mediu', e evident pentru oricine nu e tampit ca o perturbare nu are cum sa fie tot una cu o particula. Si ca e nevoie de un mediu in care sa se transmita perturbarea respectiva. Adica de eter. De aia teoria luminii a lui Maxwell era bazata pe eter. Ca Maxwell nu era tampit !

Dovada ca el a calculat cu o precizie destul de mare viteza luminii ca unda propagata in eter, folosind ecuatia vitezei sunetului a lui Newton si aplicand-o in eter. Dupa cum scrie pe wikipedia la rubrica 'Lumineferous Aether'.

Citat din: wikipediaJames Clerk Maxwell began working on Michael Faraday's lines of force. In his 1861 paper On Physical Lines of Force he modelled these magnetic lines of force using a sea of molecular vortices that he considered to be partly made of aether and partly made of ordinary matter. He derived expressions for the dielectric constant and the magnetic permeability in terms of the transverse elasticity and the density of this elastic medium. He then equated the ratio of the dielectric constant to the magnetic permeability with a suitably adapted version of Weber and Kohlrausch's result of 1856, and he substituted this result into Newton's equation for the speed of sound. On obtaining a value that was close to the speed of light as measured by Hippolyte Fizeau, Maxwell concluded that light consists in undulations of the same medium that is the cause of electric and magnetic phenomena.

Acum aratati-mi cum a calculat Einstein viteza luminii ca particula care unduieste in vid.