Fizicienii precum Michelson Morley, Lorentz, Einstein, nu intelegeau fizica clasica pentru ca nu stiau sa calculeze viteza undei si o calculau in mod gresit folosind relativitatea Galileeana, adica prin compunerea vitezelor rezultand c+v sau c-v in functie de directie. Motiv pentru care se asteptau ca viteza luminii sa varieze in functie de viteza pamantului, cu c+v sau c-v in plan orizontal, si c^2-v^2 in plan ortogonal.
Eu am aratat ca acestia au facut o eroare epocala aplicand relativitatea Galileana undelor, intrucat viteza unei unde nu se compune niciodata cu viteza sursei si nici a observatorului. De exemplu daca o masina merge cu 100kmh viteza sunetul emis de motorul masinii nu devine mai mare cu 100km pentru un observator stationar, ci doar frecventa si lungimea de unda se schimba pentru acesta. Viteza de propagare a sunetului ramane insa neschimbata indiferent cu ce viteza se misca sursa acestuia. Pentru ca ea depinde numai de proprietatile mediului si are un cadru de referinta preferential dat de mediul in care se propaga unda, prin urmare nu are nici o legatura nici cu viteza sursei, nici cu viteza observatorului, si nu se compune cu nici una din ele. Prin urmare este complet gresit sa compunem viteza undei cu viteza sursei, respectiv cu a observatorului, atunci cand calculam viteza undei, care nu depinde decat de mediu. (doar cand calculam frecventa schimbata scriem f’=f (c+v/c), unde c+v NU e viteza undei ci viteza de apropiere dintre unda si observator)
Daca fizicienii nu faceau acesta greseala de gaga si nu compuneau in mod aberant vitezele, atunci ar fi realizat ca de fapt viteza luminii nu poate fi decat invariabila, si nu variabila cum se asteptau ei in mod perfect stupid.
Ca sa calculam corect viteza undei masurata de un observator miscator nu trebuie decat sa folosim ecuatia undei v=f lambda, care pentru un observator miscator devine v=f’lambda’, pentru ca frecventa si lungimea de unda se schimba fata de acesta (cu exceptia cazului in care observatorul si sursa se misca in aceeasi directie cu aceeasi viteza). Dar viteza undei nu se schimba, pentru ca produsul dintre frecventa schimbata f’ si lungimea de unda schimbata lambda’ e intotdeauna egal cu v, viteza undei in mediu.
Deci in cazul luminii f’lambda’ e fix egal cu c, viteza sunetului in eter. Pentru ca in fizica clasica lumina este o unda care se propaga in eter, nu in nimic. Pentru ca daca in spatiu nu ar fi nimic , atunci nu s-ar putea propaga nici o unda in el. Si ar fi bezna in univers. De aceea toti fizicienii au concluzionat ca eterul exista (apropo de ‘peer review’) si teoria electromagnetismului a lui Maxwell e 100% bazata pe eter, la fel ca si teoriile lui Faraday, Huygens, Fizeau, Tesla, Poincare, Heavyside, Fitzgerald sau Lorentz. Maxwell a calculat viteza aproximativa a luminii folosind ecuatia lui Newton pentru viteza sunetului aplicata la eter, Iar Tesla a declarat ca ‘lumina e o unda de sunet in eter’ (desi e o unda transversala nu longitudinala). Iar Fizeau a descoperit efectul Doppler-Fizeau pentru lumina ca unda care se propaga in eter, cu fix aceleasi ecuatii folosite de Doppler pentru sunet-doar ca a inlocuit aerul cu eterul si viteza sunetului cu viteza luminii. (Eterul era recunoscut pana si in tabelul lui Mendeleev, ca fiind elementul primordial. Singurul care considera ca lumina si electromagnetismul pot exista fara eter a fost Einstein, care in cele din urma s-a razgandit si a admis ca eterul trebuie sa existe)
Ecuatiile Doppler-Fizeau arata ca frecventa si lungimea de unda masurate de observator se ajusteaza reciproc astfel incat produsul lor este intotdeauna egal cu viteza luminii in mediul de propagare (c in eter, <c in gaze). Nu este nici un mister, nu se dilata nici un timp, nu se contracta nici un spatiu sau lungime. Este cat se poate de banal, logic si corect, coerent si concludent, si chiar nu inteleg cum marile genii ale omenirii nu au vazut asta si au persistat in eroare vreme de mai bine de un secol.
Dupa rezultatul nul al experimentului MM, care nu a putut depista existenta unui ‘vant de eter’, Lorentz a incercat sa salveze eterul inventand niste transformari ad-hoc metafizice care schimba structura spatiului si a timpului. Dar experimentul respectiv nici macar nu a fost facut in eter(vid), ci in atmosfera pamantului, care se misca odata cu acesta. Deci mediul luminii nu era eterul stationar, ci aerul care se afla in acelasi cadru de repaus cu pamantul ! Adica nu exista nici o viteza relativa intre pamant si mediul aer, deci nici un vant care sa schimbe viteza luminii in functie de directia vantului.
Mai mult decat atat, nu exista nici o diferenta de viteza intre sursa luminii si detector/observator, ele fiind stationare in cadrul pamantului, si al mediului atmosferei. Asta inseamna ca frecventa si lungimea de unda raman neschimbate, pentru ca efectul Doppler se produce numai cand exista o diferenta de viteza intre sursa si observator, deci detectorul/observatorul masoara f si lambda care inmultite dau viteza luminii (in aer).
Comments
Post a Comment