Un nou studiu efectuat in Romania a rasturnat teoria lui Einstein

Viteza luminii în vid este invariabilă, adică este aceeași pentru toți observatorii, indiferent de mișcarea lor relativă sau de mișcarea sursei de lumină. Acesta este un postulat fundamental al teoriei relativității speciale a lui Einstein, și nu are absolut nicio legătură cu aceasta. Are legătură cu fizica clasica, in care lumina este o unda care se propaga in eter, si cu efectul Doppler clasic care modifică frecvența și lungimea de undă a luminii datorită mișcării relative dintre observator si sursa. Mai exact, daca frecventa observata f’ creste, lungimea de unda observata lambda’ scade, si viceversa, daca frecventa scade, lungimea de unda creste. Acest lucru face ca viteza observata a undei, care este data de ecuatia undei v=f’lambda’, adica de produsul celor doua componente ale undei, sa ramana constanta sau invariabila pentru toti observatorii. Simplu, nu ?

Nu si pentru fizicienii lumii, precum Michelson, Lorentz, si practic toti fizicienii de renume mondial, care se asteptau ca viteza luminii sa varieze in functie de miscarea observatorului, compunand viteza luminii cu viteza observatorului. Pentru ca aplicau relativitatea Galileeala undelor.

Dar ce e gresit in asta ?

Totul.

Pentru ca in fizica clasica, viteza unei unde, indiferent ca ne referim la sunet sau lumina, nu depinde decat de mediul in care se propaga unda, si nu are absolut nici o legatura cu viteza sursei sau a observatorului. Pentru ca unda este o perturbare a mediului si viteza cu care ea se propaga in acesta este o proprietate a mediului, si nu o proprietate a sursei sau a observatorului. De exemplu, daca o masina merge cu 100km/h, sunetul emis de boxele masinii nu capata o viteza mai mare cu 100km/h, 1234+100=1334 km/h, fata de un observator stationar. In acelasi sens, daca observatorul se misca cu viteza de 100km/h fata de o boxa stationara, sunetul emis de boxa nu isi schimba viteza de propagare, si observatorul nu inregistreaza o viteza a sunetului mai mica sau mai mare cu 100km/h, in functie de directia lui de deplasare. Ci inregistreaza o frecventa aparenta mai mare, respectiv o lungime de unda aparenta mai mica, daca se misca inspre sursa, sau o frecventa mai mica si o lungime de unda mai mare, daca se misca in directia opusa. Acesta este efectul Doppler clasic, care in fizica clasica se aplica in mod identic oricarei unde, atat sunetului cat si luminii- si undelor electro-magnetice in general. Motiv pentru ca Doppler a si prezis efectul omonim pentru lumina in 1842, care ulterior a fost dovedit experimental de Fizeau in 1848. Acesta a demonstrat independent ca lungimea de unda a luminii emise de stele se schimba in functie de miscarea stelei sursa si de miscarea pamantului (observatorului), folosind aceleasi ecuatii Doppler care se aplica sunetului:

f’=f (v+vo)/(v+vs)

λ’=λ (v+vs)/(v+v0)

unde v=viteza sunetului (sau c in cazul luminii), vo=viteza observatorului fata de mediu si vs=viteza sursei fata de mediu

Ori daca inmultim cele doua masuri ale undei, masurate de observator, vedem imediat ca fractiile se anuleaza reciproc si produsul f’λ’ este egal cu fλ, care este viteza undei in mediu.

Prin urmare viteza luminii, la fel ca cea a sunetului, este constanta pentru toti observatorii in fizica clasica, adica invariabila, si nu variabila cum se asteptau fizicienii care calculau in mod gresit viteza undei prin compunerea vitezelor. Acestia au facut o greseala fundamentala, pentru ca aplicau relativitatea Galileeana undelor, care nu se poate aplica acestora pentru ca undele au un cadru de referinta preferential, mediul de propagare, si viteza undelor depinde doar de proprietatile mediului (densitate si elasticitate in cazul undelor mecanice, sau permitivitate si permeabilitate in cazul undelor electro-magnetice, desi Maxwell a folosit cu succes ecuatia lui Newton pentru viteza sunetului pentru a calcula viteza luminii in fucntie de densitatea si elasticitatea eterului). Din acest motiv viteza lor nu se schimba in functie de miscarea sursei sau a observatorului, pentru ca proprietatile mediului nu se schimba atunci cand sursa sau observatorul se misca.

Insa pentru ca aplicau in mod ilogic relativitatea Galileeana undelor, fizicienii se asteptau ca viteza luminii sa fie variabila pentru observatori miscatori, in loc sa fie invariabila. Daca nu ar fi facut aceasta greseala fatala fundamentala, si ar fi calculat corect viteza undei masurate de un observator miscator, cu ecuatia undei respectiv produsul dintre frecventa observata si lungimea de unda observata, ar fi realizat ca viteza undei este de fapt invariabila pentru toti observatorii in fizica clasica !

Adica ar fi inteles de ce toti observatorii masoara aceeasi viteza a luminii in vid, si ca invarianta vitezei luminii este de fapt o consecinta directa a fizicii clasice a undelor. Si nu ar mai fi fost nevoiti sa inventeze o metafizica alternativa, bazata pe concepte ad-hoc rasuflate si metafizice gen contractia lungimii sau dilatarea timpului, care sa inlocuiasca fizica clasica, cum au facut Lorentz, Poincare, Fitzgerald, sau mai rau Einstein, care a facut cea mai mare tampenie posibila eliminand mediul de propagare al undei de lumina si inlocuindu-l cu o struto-camila matematica numita spatiu-timp. Pentru ca singurul motiv pentru care acestia au inventat notiunile acelea relative era ca sa explice de ce viteza luminii era invariabila in experimente, precum cel facut de Michelson-Morley, si nu variabila cum se asteptau ei.

In concluzie, invarianta dovedita experimental a vitezei luminii este intocmai ceea ce rezulta din fizica clasică a undelor (in care lumina este o unda propagata in eter), care insa a fost gresit înțeleasă și interpretată de toți acești fizicieni pentru a prezice varianța în loc de invarianță, o eroare fundamentală care i-a condus la o concluzie fundamental greșită: că fizica clasică trebuie să fie greșită, și ca e nevoie de o metafizică relativa noua care să-i ia locul pentru a explica această invarianță ,,neașteptată" și ,,șocantă". Prin urmare relativitatea specială a lui Einstein pur și simplu nu este necesară pentru a explica invarianța vitezei luminii, care apare ca o consecință directă a fizicii clasice a undelor și a efectului Doppler, fara a dilata timpul si a contracta spatiul (adica fara transformarile Lorentz). In consecinta, nu eterul sau fizica clasică trebuie abandonate, ci relativitatea specială, care este o pseudo-știință nenecesara si ilogica.

Pentru ca viteza luminii este deja invariabila pentru toti observatorii in fizica clasica in care lumina este o unda in eter, si prin urmare nu este nevoie sa postuleze geniul de Einstein acest lucru si sa inventeze o noua teorie ca sa explice invarianta. Teoria relativitatii speciale a lui Einstein, care a inlocuit in mod pseudo-stiintific si abuziv teoria clasica a luminii, si eterul cu spatiu-timpul, este complet nenecesara pentru a explica acest fenomen, care e unul cat se poate de clasic si banal. Si ca nu se dilata timpul si nu se contracta spatiul cand observatorul se misca, doar frecventa/perioada undei se modifica si lungimea de unda observata se contracta sau dilata in consecinta.

Aceasta schimbare a frecventei provoaca o modificare a frecventei ceasurilor atomice aflate in miscare, care sunt calibrate prin intermediul unor microunde a caror frecventa va fi schimbata de miscarea relativa dintre ceasuri, si de miscarea atomilor din ceasuri. Deci nu din cauza ca ‘se dilata timpul’ ceasurile vor arata alta ora sau nanosecunda, ci din cauza ca frecventa/perioada undei se modifica cand ceasul se misca !

Tranformarile lui Lorentz, care au dezoltate de acesta pentru a explica rezultatul nul al experimentului MM si ‘a salva’ eterul, si care au fost folosite ulterior de Einstein in Relativitatea speciala, sunt niste concepte ad-hoc special gandite pentru produce invarianta in mod fortat, prin contractia sau dilatarea spatiului si a timpului, si sunt complet artificiale si irationale. Dupa cum am aratat invarianta poate fi simplu explicata cu fizica clasica, fara a inventa nici un concept nou, doar prin aplicarea corecta a fizicii existente ! Aceasta fiind cea mai simpla si logica explicatie, si care nu necesita entitati suplimentare pentru a explica acelasi fenomen sau aceeasi observatie, lama lui Occam ne obliga sa taiem aceste entitati inventate de Lorentz si preluate de Einstein, si deci sa abandonam relativitatea speciala cu totul (si implicit si pe cea generala).

Nota: Pentru ‘fizicienii’ din afara care abereaza ca lungimea de unda nu se schimba pentru un observator in miscare, ar face bine sa se informeze cum functioneaza aparatele RADAR, si apoi sa se baneze reciproc pe forumuri pentru ca numai fizicieni nu sunt.

Radarul de măsurat viteza unui obiect în mișcare

Radarul de măsurat viteza unui obiect se bazează pe acest efect. Aparatele radar măsoară lungimea de undă a undelor radio reflectate de o mașină în mișcare, prin aceasta putându-se stabili viteza mobilului